#3010 Festival 2017

Posted On:01.19.2018

3010

Loc: Arenele Romane

Dată: 30 octombrie

notă Even’thor

notă utilizator

[Total: 1    Average: 5/5]

 

Luni, 30 octombrie 2017, Arenele Romane ne-au fost din nou casă la #3010 Festival, la doi ani de la #Colectiv, organizat în memoria celor ce ne-au părăsit în acea seară

30 octombrie a rămas o zi care ne lasă un gust amar în fiecare an, când totul e mai apăsător decât ar fi într-o altă zi. Pentru mulți, acum doi ani, pe 30 octombrie, părinți își vedeau pentru ultima oară copiii, cupluri se sărutau pentru ultima oară și prieteni ciocneau ultima bere, trupa Goodbye to Gravity urma să aibă ultimul concert.

Anul acesta, 30 octombrie ne-a găsit la Arenele Romane unde ne-am întâlnit să îi comemorăm pe ei, pe cei care ne-au părăsit prea devreme, în cadrul unui festival organizat de Asociația GTG 3010. Urmau să urce pe scenă trupe precum Luna Amară, COMA, Subcarpați, Days of Confusion, Cred Că Sunt Extraterestru și alții. Toți banii adunați din donații și vânzare de bilete au fost donați victimelor ce încă au nevoie de tratamente, operații și spitalizare.

„Pentru cei ce au căzut să învățăm.”

Cu inima încărcată de emoții, ne-am prezentat la datorie într-o zi friguroasă și rece, ca și cum mama natură a decis să empatizeze cu noi, și ne-am pregătit de ceea ce urma să fie un acces foarte greu din punct de vedere emoțional.

La ora 17:00 ne-am pus pe treabă și valuri de oameni cu aceeași pasiune și același dor au început să vină să îi comemoreze prin muzică și să ajute fiecare cum poate. Au fost persoane care au venit pur și simplu să doneze sau să cumpere un bilet, să stea zece minute și să plece, dar a ajutat lucru care a contat cu adevărat.

Seara a început cu Irode și Victor care au pus muzică până când Arenele Romane au fost pregătite de concert și până când atmosfera a început ușor, ușor să se încălzească. În jurul orei 18 au urcat pe scenă pe rând trupele Jinxy von D’ers, Gray Matters și Breathelast prezentați de Adina Apostol, gazda evenimentului și una din supraviețuitorii Colectiv.

Days of Confusion au reușit să ne facă pielea de găină și să smulgă primele lacrimi închein concertul cu remake-ul piesei „The Day We Die” a trupe Goodbye To Gravity. Trupa Luna Amară ne-a prezentat o parte a noului album și putem spune că sună foarte bine și sigur va fi în playlist-urile noastre.

„Pentru cei de față și cei ce n-au ajuns.”

Schimbând un pic ritimul, Cred Că Sunt Extraterestru ne-au făcut să vibrăm în același suflet pe piese precum „Start REC” și „Floare de Maidan” și au reușit să ne pregătească pentru Subcarpați care au reușit să atingă la unii dintre noi niște corzi pe care nu le mai atinseseră până atunci prin muzica lor creând un moment cu adevărat emoționant pe varianta acustica a piesei „Frunzuliță, iarbă deasă”.

Unul din cele mai copleșitoare momente a fost acela când Bean a întrerupt concertul și ne-a anunțat că este ora 22:32, ora la care s-a întâmplat tragedia acum doi ani, astfel urmând să ținem un moment de reculegere, moment acoperit de liniște, apăsare și câte un oftat.

După momentul de reculegere, băieții au încercat să ducă momentul până la capăt dar se simțea că nu mai este la fel. Și nu va mai fi.

„Pentru cei de vină că n-au nimic de ascuns.”

După o scurtă pauză, au urcat pe scenă cei de la The Pixels urmați de trupa care urma să încheie seara, COMA, care au susținut un concert acustic.

Pentru noi, trupa COMA înseamnă emoție și poate va urma o posibilă subiectivitate, dar ei spun povești prin versurile și muzica lor, iar dacă acestea nu te ating într-un concert electric, în unul acustic trebuie să te emoționeze suficient de tare încât să simți de câteva ori acest lucru pe pielea ta și nu am fi putut vedea alt mod mai potrivit de a încheia acest festival decât printr-un emoționant concert acustic al lor.

Cum deja ne-au învățat, concertul e început cu piesa „Document” urmată de piese cunoscute precum „Stai”, „Cel Mai Frumos Loc De Pe Pământ”, „Chip”. Piesa „Un semn” a marcat probabil alt moment emoționant din cadrul serii, aducând emoții inclusiv pentru membrii trupei, cei din public fiind deja captați de poveste și având lacrimi în ochi.

În încheiere, băieții l-au invitat alături de ei pe Cosmin Lupu de la Days of Confusion și ne-au surprins cu o alta variantă e piese „Cântă-mi Povestea”.

Și ne-au cântat povestea. Și am închis ochii și am plecat acolo unde ne-au trimis ei, cu lacrimi pe față și sufletul plin de durere și de dor și am plâns. Și am cântat povestea. Și ne-am gândit într-un cor de gânduri și amintiri la ei. Și vorbeam cu ei și le spuneam că ne e dor și că suntem bine. Am cântat povestea.

„Pentru cei ce vin și vor privi în sus, pentru cei ce n-au fugit și pentru ce va rămâne de spus.”

Ne e dor de voi.

 

Versuri: COMA – Montagne Russes

Text: Ioana-Alexandra Popescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave us a comment